Redobândirea funcționalității unei mâini, după AVC – mai mult decât recuperare fizică, la Spitalul „Sfântul Sava” din Pantelimon-Ilfov
Pentru mulți dintre noi, gesturi simple precum prinderea unui pahar sau ducerea unei linguri la gură sunt lucruri firești. Nu le dăm importanță.
Pentru unul dintre pacienții Spitalului „Sfântul Sava” din Pantelimon-Ilfov , însă, fiecare astfel de mișcare reprezintă un pas uriaș în lupta de zi cu zi pentru redobândirea independenței.
După un accident vascular cerebral (AVC) sever, pacientul a rămas cu hemiplegie stângă — o afectare neurologică ce i-a limitat profund mobilitatea și sensibilitatea brațului și mâinii stângi.
Internat la Spitalul ”Sf. Sava” – Ilfov, acesta a început un program intensiv de recuperare medicală, conceput cu grijă de echipa multidisciplinară a centrului de excelență. Scop clar: recuperarea funcțională și revenirea la o viață cât mai aproape de normalitate.
Un element esențial în procesul său de reabilitare este utilizarea ortezei Bioness — un dispozitiv inovator, care îl asistă în exerciții specifice de deschidere și strângere a pumnului, întindere și mișcări de finețe. Aceste exerciții nu sunt doar simple antrenamente musculare. Sunt momente în care pacientul învață să-și controleze din nou mâna, să își construiască noi conexiuni neuronale și să înfrunte limitele impuse de boală.
Fiecare repetiție îl apropie de un gest firesc, de un act de autonomie. Și, mai ales, de speranță.
Practic, terapia cu orteza Bioness ajută pacientul să reînvețe activități fundamentale: să-și ducă mâna la gură, să apuce un obiect, dar și — foarte important — să-l elibereze controlat. În recuperarea medicală post-AVC, acest ultim gest este adesea trecut cu vederea, deși are o valoare crucială: nu este suficient să ții, trebuie și să știi când să dai drumul.
În spatele fiecărui exercițiu se află o strategie terapeutică precisă:
• repetitivitatea stimulează neuroplasticitatea — capacitatea creierului de a se reorganiza;
• alternanța între mișcările funcționale (prinderea, ducerea la gură, eliberarea) reconstruiește rutine zilnice pierdute;
• iar componenta senzorială este integrată în terapie pentru a îmbunătăți percepția și controlul motor fin.
Cazul acestui pacient subliniază un adevăr esențial: în recuperarea neurologică, progresul este adesea lent, dar profund. Nu este vorba doar despre mișcare, ci despre redobândirea demnității, a încrederii în sine și a capacității de a trăi cu mai puțină dependență de ceilalți.
„Echipa noastră de la Spitalul “Sfântul Sava cel Sfințit” construiește aceste parcursuri cu răbdare, respect și profesionalism, tratând fiecare pacient ca pe un partener într-un proces de revenire — nu doar fizică, ci și sufletească.
Ne străduim ca pacienții noștri cu AVC să își recupereze nu doar corpul, ci însăși viața, încrederea în sine și demnitatea.
Cu fiecare sesiune, cu fiecare exercițiu repetat, domnul Crângu se apropie de un gest simplu, dar profund: să se poată hrăni singur, să se îngrijească, să fie din nou autonom.Iar noi, cei care îi suntem martori, învățăm că adevărata forță se măsoară nu în mișcări ample, ci în perseverența de a repeta, zilnic, ceea ce altădată părea de la sine înțeles.”, spune Alina Ion, fondator și manager al Spitalului „Sfântul Sava” din Pantelimon-Ilfov.
