Pe măsură ce rănile Primului Război Mondial se vindecau, iar negrele amintiri ale ocupației germano-bulgare se estompau, Constanța a intrat pe drumul ascendent al dezvoltării. Orașul s-a mărit, populația a crescut, iar străzile “de sus”, de dincolo de Bulevardul Ferdinand și până în Bd. Regina Maria (astăzi Bd. Mamaia), au devenit tot mai animate. Sute de familii s-au stabilit în această zonă, care, cu doar câteva decenii în urmă, fusese considerată la marginea orașului. Dezvoltarea acestui cartier a venit cu bune și cu rele, pentru că locuințele familiale de pe Mihăileanu, Cuza Vodă, Ștefan cel Mare, Griviței etc., se ridicau acum lângă stabilimente mai rău famate sau în zone cu o activă viață comercială.
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmpla în mod concret, cităm dintr-un articol publicat pe 22 ianuarie 1925 în ziarul Dacia și intitulat “O stradă oropsită”, care făcea referire, în principal, la strada Cuza Vodă. Cele afirmate în material sunt confirmate de procesele-verbale ale ședințelor Consiliului Municipal, consultate de către specialiștii MINAC: “Ulița e veșnic inundată în noroi și lături, datorită atât obiceiului rău al unor locatari ce aruncă zoaiele în drum, cât și faptului că la intersecția cu Scarlat Vârnav (n.n. astăzi Răscoalei din 1907) e o stațiune a căruțașilor. De cum se înserează, întunericul domnește pe întreg cuprinsul străzii punând în pericol pe trecători de a cădea în gropile de canalizare fără capace. Furgonetele serviciului de salubritate nu trec cu lunile, ceea ce face ca gunoaiele să zacă tot atât timp prin curțile oamenilor. Apoi, alte delicii: Nu e noapte să nu se întâmple scandaluri pe la casele de prostituție ori pe la șantanele (localuri, bodegi) ce se țin lanț pe stradă… “.
Interesant este faptul că Primăria Municipiului dăduse dispoziție încă din 1924 ca aceste localuri să fie desființate, iar casele de toleranță să fie mutate la marginea orașului; însă, din motive necunoscute, aceste decizii nu fuseseră aplicate. În finalul articolului, gazetarii conchideau: “… Și tot astfel e situația și pe multe alte străzi centrale ale orașului precum Scarlat Vârnav, Griviții, General Manu, etc.” Problemele de pe Cuza Vodă și de pe străzile învecinate au persistat pe tot parcursul anului, în ciuda eforturilor făcute de administrație.
Rămânem în zona administrării orașului, dar de această dată facem un salt în timp, până pe 22 ianuarie 1931, când are loc o ședință a Consiliului Municipal al Primăriei Constanța, condusă la acea vreme de profesorul Gheorghe Popescu. Informațiile de față au fost culese din Dosarul 45/1931, fond Primăria Constanța, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Constanța. În cadrul ședinței, conform procesului verbal încheiat, ajutorul de primar Dan Alecu a arătat următoarele: “în timpul furtunei de zilele trecute, aproape în întregime liniile firelor electrice s-au rupt, așa că iluminatul public și cel particular rămân întrerupte până la restabilirea lor, urmând ca populațiunea să întrebuințeze petrol. Pentru a pune populațiunea orașului la adăpostul speculei ce s-ar face de către comercianții ce vând petrol propunem să se emită o ordonanță”. Este emisă această ordonanță, aplicabilă din 31 ianuarie 1931 și care prevede următoarele: Prețul petrolului (gaz) lampant să fie unul fix, 3,40 litrul la en-gros și 5 lei litrul, preț cu de-amănuntul; petrolul se va vinde neamestecat cu apă; comercianții ce vând produsul trebuie să afișeze prețul în prăvălie. Cei care nu au respectat prevederile și au făcut speculă sau au provocat ridicarea prețurilor, s-au ales cu marfa confiscată și au fost dați în judecată în conformitate cu legea speculei și a art. 385 Cod Penal.
Încheiem radiografia zilei cu o informație interesantă. Pe data de 22 ianuarie 1933, gazetele urbei scriau despre inaugurarea primei Școli de Gospodine din localitate. Cităm din ziarul Dacia: “ În dorința de a contribui la ridicarea spiritului gospodăresc și social al femeii, preum și la dezvoltarea industriei casnice, Asociația pentru Emanciparea Femeilor, Secția Constanța, de sub conducerea d-nei Maria S Dimitriu Castano, a înființat o școală de gospodărie ce va funcționa în fostul local al orfelinatului Grănicerul Mușat din Anadolchioi”. Inaugurarea școlii a avut loc chiar pe 22 ianuarie 1933, ora 11, în prezența autorităților. “Această școală, având și internat, va primi înscrieri și de la țară, pentru a putea îndemna și pe fiicele de săteni pe tărâmul practic al gospodăriei și industriei casnice” mai consemnează Dacia.
Reclama zilei – Marele Hotel Metropol, str. Elena no.10, lângă Ovidiu. Intrat exclusiv sub direcțiunea dlui Mișu Georgescu și înzestrat cu tot mobilierul nou, cu sobe de teracotă – Sobe ce nu se găsesc la nici un alt hotel din localitate – e pus la dispoziția vizitatorilor Constanței, la orice timp din zi și din noapte. Urmele vechii administrațiuni Gerachi sunt șterse cu desăvârșire. Se dau camere și cu luna. Prețuri modeste (1906).
Mențiune – Clădirea H. Metropol nu mai există astăzi. Paralelă cu str. Ovidiu, Strada Elenă este actuala N. Titulescu (fostă și Lascăr Catargiu în perioada interbelică). Mișu Georgescu este antreprenorul care în 1909 avea să ridice (pe aceeași stradă) Cabaretul Britania.
