Praznicul Înălțării Sfintei Cruci, sărbătoare cu dată fixă din calendarul ortodox, marcată în data de 14 septembrie, poartă în popor denumirea de „Ziua Crucii”.
În satul tradițional românesc se crede că șerpii și alte târâtoare, precum și insectele, care au ieșit la suprafață de Alexii (17 martie), intră din nou în pământ, pentru hibernare, de „Ziua Crucii”. Din acest motiv, sărbătoarea mai poartă și numele de „Ziua Șarpelui”. Însă pământul nu îi va primi pe șerpii care au mușcat oameni, aceștia fiind condamnați să rămână afară și să moară sau să fie uciși.
Începând cu această dată, încep să se culeagă viile, motiv pentru care ziua se mai numește și „Cârstovul viilor”. Tot în această zi se culeg ultimele plante de leac, iar plantele de sezon încep să se ofilească.
De „Ziua Crucii”, femeile dau de pomană alimente și apă în ulcele noi.
În imagine, o strachină de ceremonial specifică centrului ceramic Kuty, lucrată în secolul al XIX-lea, la Rădăuți
