MINAC. 30 aprilie. Între mare și literatură: Hortensia Papadat-Bengescu la Constanța
În aprilie 1925, jurnalistul Constantin N. Sarry, directorul ziarului „Dobrogea Jună”, a avut inițiativa creării unui supliment bilunar de literatură, care avea să apară timp de doi ani, până în aprilie 1927. Din comitetul de redacție făceau parte numeroase personalități al Constanței culturale, printre acestea numărându-se și scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955).
Ne-am propus ca în fila de calendar de astăzi să o prezentăm pe cea care ne-a lăsat lucrări deosebite precum romanele din Ciclul Halipilor („Fecioare Despletite„, „Concert din muzică de Bach”, „Drumul ascuns”, „Rădăcini și Străina”) sau „Femeia în fața Oglinzii”, „Romanță provincială” sau „Balaurul”. Se știe însă mai puțin faptul că scriitoarea a trăit timp de 12 ani la Constanța, între anii 1921-1933, perioadă în care a scris trei dintre cărțile sale („Fecioare despletite”, „Balaurul” și „Romanță Provincială”). Hortensia Papadat-Bengescu a ajuns în orașul lui Ovidius după ce soțul său, cu 16 ani mai în vârstă, magistratul Nicolae Papadat, a devenit consilier la Curtea de Apel Constanța.
Așa cum a consemnat Octavian Grigorescu în „Analele Dobrogei” (1995-1996), ea a locuit într-o casă din centru, pe strada Ion Bănescu nr. 8, o stradă cu copaci bătrâni, aflată în apropierea mării. A iubit Constanța, dovadă stând rânduri precum următoarele: „Am locuit apoi ani mulți și buni în orașul Constanța. Aproape în fiecare zi, la un ceas al ei, mă purta spre port, spre dig și far, spre mare, ca spre un minunat oficiu… cerul căpăta o ceață violetă de o nuanță unică. Vapoarele calme, sigure pe destinul lor, intrau și ieșeau din radă”.
S-a implicat în viața literară a urbei, iar din cercul său de apropiați făceau parte poetul, publicistul și avocatul Ioan N. Roman (politician și fost primar), sonetistul Al. Gherghel, istoricul Oreste Tafrali, biograful Marin Ionescu-Dobrogianu sau pictorul Marius Bunescu.
La 15 mai 1925, în nr. 4 al revistei „Dobrogea literară” a scris articolul „Pentru Ovidiu”, cu ocazia sărbătoririi Bimileniului Ovidius. Feministă convinsă, ea a făcut parte la începutul anilor ’30, dintr-un cenaclu feminin, alături de Maria Dimitriu-Castano, Zoe Verbiceanu și Aida Vroni. În perioada petrecută la Constanța a colaborat cu ziarele „Marea Neagră” și „Plaiuri Dobrogene”.
Mulți istorici literari consideră că anii petrecuți la Constanța au contribuit decisiv la maturizarea sa ca scriitoare. A părăsit urbea în 1933, după pensionarea soțului, când familia s-a mutat la București. În urma sa au rămas amintirile unor constănțeni care au văzut-o dezinvoltă și energică pe străzile orașului, în magazinele sale sau în cinematografele de cartier.
Reclama zilei – Întrebuințați Lama Pierre, cea mai bună lamă de ras. Se găsește în permanență la noul Magazin Solingen, Str. Carol no. 51, vis-a-vis de Poștă (Dacia, 1925)
