Numele Ștefan este de origine grecească – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” cu care erau răsplătiți învingătorii.
După întemeierea Bisericii, apostolii, aleşi dintre bărbaţii „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, au fost chemaţi să slujească în lăcaşele de cult şi să se asigure că tradiţia este respectată la mesele comune. Au fost şapte apostoli, primul dintre ei fiind Ştefan. Alături de ceilalţi şase – Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmenă şi Nicolae a predicat cuvântul Evangheliei, a botezat şi a ținut slujbe. Rolul apostolilor era foarte important şi a dus, în timp, la o Biserică puternică, în care oamenii veneau să-şi caute alinarea sufletească.
Sfântul Ștefan a fost primul mucenic ce și-a dat viața pentru credință. Acesta a fost și primul dintre diaconi, ales la propunerea Sfinților Apostoli. De asemenea, din legende mai aflăm faptul că Sfântul Ștefan a fost condamnat la moarte în anul 33, pentru că propovăduia credinţa în rândul oamenilor.
Ziua de 27 decembrie este una plină de tradiții și superstiții. De exemplu în unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ştefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, uns cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci.
Sfântul Ștefan este celebrat în fiecare an în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie. Potrivit datelor transmise de Ministerul Afacerilor Interne, numele Sfântului Ştefan era purtat de peste 422.000 de români.
