MINAC. 14 august. D’ale urbei. Expoziții la Cazino, Terente, Terentina și călugărițele hoațe

Emblematicul monument al Constanței, Cazinoul Comunal, a fost pe data de 14 august 1923 gazda a nu mai puțin de patru vernisaje ale unor deosebite expoziții de pictură. Artist plastic consacrat, dar și un pionier în emanciparea persoanelor cu deficiențe de auz (el însuși fiind surd), prințul Henry Ghica a prezentat tablouri cu temă istorică, pânzele sale înfățișând castele, cule și interioare medievale romantice.

O a doua expoziție a fost cea a domnului Vasilescu, un specialist al picturilor cu temă marină. Tablourile sale s-au bucurat de un foarte mare interes, în special în rândul turiștilor. În sala de bal a Cazinoului a expus pe un perete I. Muntenescu, un cunoscut decorator de interioare, din localitate, cu domiciliul în cartierul Viile Noi. Tablourile sale au avut ca temă florile și natura. Ultimul vernisaj al zilei a fost cel din Sala de Lectură, acolo unde Jean Kober și Rodica Georgescu au expus scene variate din viața de la țară, dar și perne și paravane țărănești. Toate cele patru expoziții au fost apreciate, iar ziarul Dacia din 15 august a scris următoarele: “Ne veselește mult faptul că tot au mai rămas pictori serioși și muncitori atașați școalei clasice și care repugnă decadentismul școlii noi.”

În august 1924 la Constanța se vorbea zilnic despre banditul Terente, celebru deja în întreaga țară pentru fărădelegile sale. Se tot zvonea că, urmărit de poteră la Brăila și Tulcea, își găsise refugiu la Constanța și multe știri false circulau despre el. Mai nou apăruseră în oraș scrisori de amenințare semnate Terente, prin care unor negustori bogați din oraș li se cereau sume mari de bani. Patronul cabaretului Britania, Mișu Georgescu, fusese somat să îi trimită câteva zeci de mii de lei, în schimbul protejării integrității corporale. Aceste scrisori de amenințare deveniseră numeroase dar victimele au fost sfătuite de poliție să nu le dea curs și să le ignore. Oasmenii legii au descoperit că depeșele erau semnate de niște farsori care voiau să profite financiar de pe urma reputației banditului. Un singur domn, consilierul comunal Badea Spânu primise o astfel de scrisoare de la Terente cel adevărat. Pentru a fi sigur că este vorba despre o amenințare serioasă, Spânu mersese la Brăila și confruntase depeșa sa cu acte semnate de Terente. Scrisul, în acest unic caz, era identic. Nici lui Spânu nu i s-a întâmplat nimic rău. După luni de cercetări, polițiștii au reușit să îi prindă pe farsori și i-au deferit justiției. În aceeași perioadă a apărut și o Terentina, cum au poreclit-o ziarele! O tânără cu talent literar, dar cu serioase probleme psihice trimitea și ea scrisori, dar nu de amenințare, ci de dragoste, unor bărbați respectabili din oraș. Oamenii aveau un comportament moral corect și se trezeau că au devenit ținta unei tinere cu foarte multă imaginație, și pe care ei nu o cunoscuseră niciodată. Odată ce cazurile au apărut în ziarele urbei iar poliția a demarat o anchetă, scrisorile Terentinei au încetat!

Pe 14 august 1923 au fost arestate pentru furt și excrocherie maicile Ana și Maria, călugărițe de la mânăstirea Pasărea. Ele veniseră la Constanța la începutul lunii pentru a strânge daruri pentru biserică. Problema este că tot ce au primit în peregrinările lor în oraș au vândut ulterior și și-au însușit banii. Mai mult, după câteva zile de stat cu chirie în casele unor doamne din localitate, când rămâneau singure, furau tot ceea ce se găsea de preț iar apoi dispăreau. Așa le-au căzut victime doamnele Elisabeta Gheorghiu și Maria Sandu care, din bunătate, le primiseră în casele lor în schimbul unor chirii derizorii. După ce păgubitele au făcut reclamație, poliția le-a arestat rapid pe maicile hoațe și le-au trimis la București pentru a răspunde în fața legii…

Reclama zilei – Purgativul cel mai bun, pentru bolnavi și sănătoși, este renumita Apă de Breazu (Iași). Luată la masă în cantitate mică ușurează digestia și servește ca apă de regim pentru artritici, etc. Citiți prospectele dr. Grozea (Iași). (1923)

Sursa foto: Florentina Bozîntan