MINAC: 3 septembrie – Dionisie cel Smerit, creatorul cronologiei creștine Anno Domini

Este una dintre marile personalități ale istoriei universale, un cărturar al antichității care a lăsat moștenire posterității opere deosebite și, mai ales, un sistem de datare extraordinar: calendarul creștin Anno Domini, ce are ca punct de plecare „întruparea Domnului Isus Hristos”, o cronologie după care și astăzi se guvernează întreaga umanitate. Vorbim despre Dionisie Exiguul, Exiguus sau cel Umil, Smerit, sau Cel Mic, numit astfel nu pentru că ar fi fost scund de statură, ci pentru că s-a remarcat printr-o „umilitate intelectuală”, surprinzătoare în condițiile în care activitatea sa și realizările au fost unele de excepție. Supranumit de occidentali și Dionysius sau Denis the Humble, Exiguus (470-544 d.H) este cunoscut astăzi ca un mare cărturar al antichității romano-bizantine.

Din păcate, se amintește prea rar faptul că el era originar din Scythia Mică, Dobrogea antică. Nu se cunosc foarte multe date despre viața sa, dar asta nu înseamnă că lipsesc sursele care să ne ajute la recompunerea, cel puțin parțială, a imaginii sale. S-au păstrat și rânduri scrise de el, prefațe ale unor traduceri și scrisori adresate unor mari prelați ai vremii. Din fericire, unul dintre discipolii și apropiații săi, la rândul său un mare scolar (cărturar) al acelor timpuri, a lăsat rânduri deosebite în care își descrie profesorul. Acest discipol este Cassiodorus, pe numele său Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus Senator, teolog și politician roman.

De la acest Cassiodorus aflăm detalii legate de personalitatea remarcabilă a lui Dionisie Smeritul, cel născut în Scythia Minor și care s-a remarcat ca un mare teolog la Roma, unde a fost apreciat de marii papi ai acelor vremuri. Astfel, Cassiodorus Senator ne spune mai întâi următoarele: „Și a fost în zilele noastre și călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învățat în amândouă limbile (n.a. greacă și latină), dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care îl învățase în Cărțile Domnului. A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare și le-a înțeles astfel încât ori de câte ori ar fi fost întrebat, el avea răspunsul pregătit, dându-l fără nicio întârziere”.

Fără dubiu, Dionisie făcea parte din acea comunitate a călugărilor sciți, din provincia Scythia Minor, intelectuali creștini de marcă, extrem de apreciați la Constantinopol și la Roma, în acea epocă. Nu se știe unde anume s-a născut Dionisie, dar potrivit specialiștilor, înainte de a pleca din Scythia Minor, el a fost călugăr și s-a hirotonit într-una dintre mânăstirile din apropierea Tomisului, la acea vreme oraș cu rang de mitropolie. Că a intrat de copil la mânăstire știm chiar dintr-o epistolă a sa, adresată fostului duhovnic din țara natală. Acesta era nimeni altul decât episcopul Tomisului, Petru.

Astfel, Dionisie i-a scris fostului său protector: „… Către preafericitul meu stăpân, părintele episcop Petru. Aducându-mi aminte de binefacerile tale, venerat părinte, a arhiereilor lui Hristos aleasă podoabă și ținând mereu înaintea ochilor mei sufletești hrana sufletească împărtășită mie când eram copil….”

Dionisie a ales calea credinței, mergând pe drumul rugăciunii, al pioșeniei și al studiului. Cassiodorus ne spune: „În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie împreună cu învățătură“. Iată ce ne mai povestește despre Dionisie cel Smerit discipolul său: „… A predat dialectica împreună cu mine (n.a. la mânăstirea Vivarium din Squilletum, Calabria, probabil în anul 544 d.H) și a petrecut cu ajutorul lui Dumnezeu foarte mulți ani din viață în învățământ glorios. În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie împreună cu învățătură, moderație împreună cu talent de a vorbi, încât se socotea un nimic sau unul din cei de urmă slujitori, deși era vrednic, fără doar și poate, de societatea regilor. El se folosea cu pricepere atât de mare de latină și de greacă încât orice cărți grecești le lua în mâini, le traducea fără poticnire în latinește și, la fel, pe cele latinești le citea în grecește, încât credeai că aceasta e scrisă așa cum pronunța gura lui cu o iuțeală nestăvilită”.

Dionisie cel Smerit a inventat calendarul erei creștine având ca punct de plecare anul nașterii lui Isus, naștere pe care el a numit-o „începutul nădejdii noastre”. Acest principiu cunoscut nouă azi ca Anno Domini a fost folosit deopotrivă în calendarele Iulian și Gregorian. La ordinul Papei Ioan I, el a elaborat practic un tabel cu datele de prăznuire a Sfintelor Paști și un set de argumente care să îi justifice modul de datare. În urma calculelor sale, data nașterii lui Isus a fost stabilită ca fiind 25 martie anul 754 de la fondarea Romei, astfel încât acest Anno Domini a devenit anul 0 al noii cronologii creștine. Până la Dionisie, calendarul iulian era ținut în funcție de anii consulilor romani aleși pe fiecare an. Călugărul scit a inventat însă un sistem prin care a înlocuit și datarea din vremea lui Diocletian, împărat care îi persecutase în trecut pe creștini. Acest nou calcul (computus) al lui Dionisie mai avea o menire importantă: i-a făcut pe credincioși să nu se mai teamă că sfârșitul lumii va sosi prea curând. Cum așa?

La acea vreme se credea că Hristos s-a născut în anul 5500 de la facerea lumi (Anno Mundi) și că A Doua Sa Venire, Sfârșitul Lumii, va avea loc în anul 6000 (în 500 Anno Domini). Calendarul lui Dionisie schimba datele tradiționale și alunga implicit temerea într-o catastrofă iminentă și imediată. Nu se cunoaște exact când și la ce vârstă a părăsit Dionisie ținutul său natal. A ajuns mai întâi într-o mânăstire din Siria, apoi la Constantinopole. Talentul său deosebit și realizările au făcut ca el să fie chemat la Roma de către papa Ghelasie (Gelasius I). A ajuns la Roma la finele anului 496, la puțin timp după ce Gelasius a murit (în luna noiembrie) A rămas acolo, profesor de dialectică, traducător, membru al Curiei și a lucrat în cancelaria papală. A tradus din greacă în latină 401 de canoane eclesiastice și decrete ale conciliilor de la Niceea, Constantinopole, Calcedon și Sardis. Tot lui îi aparține și „Collectio decretorum Pontificum Romanorum”, care adună decrete ale papilor începând cu Siricius (384-399) și încheind cu Anastasius al II-lea (496-498). A mai tradus „Viața Sfântului Pachomius”, „Instrucția Sfântului Proculus la Constantinopol”, „Istoria descoperirii capului lui Ioan Botezătorul”, scrisoarea Sfântului Chiril de Alexandria contra lui Nestorius, precum și „De oficio hominis” a lui Gregorie din Nyssa.

Dionisie Exiguus a trăit toată viața ca simplu călugăr și se știe că a locuit și lucrat la biserica Santa Anastasia al Palatino, din Roma. S-a bucurat de recunoaștere și respect din timpul vieții însă opera sa a devenit și mai cunoscută în veacurile ulterioare. Tiparele lui pascale au fost mai întâi adoptate oficial de Biserica Engleză în cadrul Sinodului de la Whytby, din anul 664. Celebra invenție cronologică a fost însă popularizată mai ales în sec. VII-VIII de către marele teolog al Britaniei, Venerabilul Beda (673-735 d.H), autorul operei monumentale „Istoria ecleziastică a poporului englez”. Beda a scris cu mare respect despre scitul Dionisie Exiguus, pe care îl numea „Abbas”, Abate. Acesta era un termen onorific, pus ca semn de recunoaștere și respect, chiar dacă Dionisie nu fusese niciodată conducătorul unei biserici, ci doar un umil călugăr. Ulterior, în sec.VIII, un elev al lui Beda, Alcuin de York a promovat calculul vremurilor și pe țărm francez, unde a fost adoptată de biserica francilor. La finele veacului al IX-lea toți regii creștini ai Europei adoptaseră această cronologie creată de Dionisie Smeritul.

Încheiem cu o ultimă mărturie despre Dionisie Exiguus, făcută de același Cassiodorus Senator și care ne oferă noi detalii despre acest călugăr scit, ce era înainte de toate un Om deosebit: „Era de o castitate rară (n.a. în sens de puritate sufletească, mai ales), vărsa lacrimi – mișcat de durere când auzea cuvinte necuviincioase în timpul veseliei… postea fără să reproșeze celor ce mănâncă. Integru, legat total, cu statornicie de rânduielile strămoșești și ceea ce pot să găsească unii citind la diferiți scriitori, era cunoscut că strălucește în ființa lui…”

Reclama zilei – Hotelul Continental, de pe strada Carol, trecând sub o nouă administrație, cea a d-lui antreprenor Christu Ciomu, a fost din nou renovat, făcându-se multe îmbunătățiri, cari atrag o serioasă și numeroasă clientelă. (ziarul Victoria, 1916).