MINAC: 8 septembrie – Toamna anului 1916: liniștea dinaintea furtunii și victimele Cazinoului

În al doilea deceniu al secolului XX, mapamondul a suferit șocul celei mai sângeroase conflagrații cunoscute până atunci, Marele Război, sau cum îl numim noi astăzi, Primul Război Mondial (28 iulie 1914 – 11 noiembrie 1918).

În primii doi ani ai înfruntărilor militare, România s-a aflat în stare de neutralitate. Pe 17 august 1916, după un ultimatum primit, guvernul Ion I.C. Brătianu a semnat un tratat politic și o convenție militară cu Antanta (Tripla Înțelegere), alianța din care făceau parte Franța, Marea Britanie și Rusia (în 1915 a aderat aici și Italia). Pe 27
august 1916, regele Ferdinand I a semnat decretul prin care România a declarat război Austro-Ungariei și a intrat astfel, oficial, în marea conflagrație. În timp ce forțele românești erau angrenate în război pe frontul transilvănean, Puterile Centrale au atacat Dobrogea iar după dezastrul de la Turtucaia (1-6 septembrie) armata română a fost înfrântă. Pe 22 octombrie 1916 Constanța urma să fie ocupată de armatele germano-bulgare conduse de feldmareșalul August von Mackensen. Ocupația avea să dureze doi ani, o perioadă neagră din istoria urbei vest-pontice…

Acesta a fost contextul istoric din a doua jumătate a anului 1916. Cu puțin timp înainte de bătălia de la Turtucaia, Constanța părea că se află departe de zbuciumul războiului. Sezonul estival continua fără probleme și liniștea și buna dispoziție de pe litoral erau tulburate doar de știrile alarmiste ale ziarelor locale și naționale, referitoare la manevrele militare tactice din Transilvania și la bătăliile din alte zone ale Europei.

Unul dintre ziarele constănțene care publicau des știri despre război era Victoria, gazetă condusă de Vasile Canarache, viitorul director al Muzeului Regional de Arheologie Dobrogea. Victoria anunța zilnic cum se derulează războiul mondial în care România abia intrase. Până la dezastrul de Turtucaia, mai era însă timp și de știri civile și mondene, dar rolul principal al ziarului era acela de a semnala aspectele mai puțin frumoase ale traiului cotidian. Am ales pentru astăzi o astfel de informație, care se referă la marea problemă a orașului, jocurile de noroc de la Cazinoul Comunal. Redăm mai jos, articolul Se ruinează lumea la Cazino!: „Se ruinează lumea la Cazino! Sâmbătă seară un avocat din capitală a pierdut la jocurile de la Cazino 10.000 de lei și apoi a fost nevoit să împrumute bani pentru tren ca să se întoarcă la București, blestemând Constanța. Un negustor a pierdut peste 15.000 de lei, așa că acum se află în preajma falimentului. Un tânăr funcționar din provincie și-a dat aci toți banii agonisiți iar apoi a fost văzut plimbându-se agitat pe malul mărei și numai faptul că l-au gonit de pe dig grănicerii s-a putut evita o sinucidere. Cetățenii Constanței cari sunt prinși în mrejele infectului joc de noroc sunt lăsați până la cel din urmă ban și astfel orașul nostru, prin murdara tavernă, va ajunge să pară hidos, să fie iad al României…”

Situația era, într-adevăr, una gravă, dar nimeni nu putea bănui că iadul avea să se abată, la propriu, asupra Constanței și a Dobrogei. Oamenii încă mai aveau timp să se distreze, să danseze și să joace la Cazino, să se bucure de băile de soare și de mare. Au urmat Turtucaia și apoi ocupația… Dobrogea și Constanța aveau să trăiască timpuri teribile…

Reclama zilei – Hotel Mercur, în centrul orașului, având cea mai modernă instalație din Constanța, având calorifer și un serviciu cât se poate de bun, vedere la mare, clădire nouă solidă, având trei terase, oferă camere cu luna și cu ziua. (Victoria, 1916)

Mențiune – Hotelul Mercur și-a încetat existența în octombrie 1916, când a fost rechiziționat de forțele de ocupație germano-bulgare. El funcționa în actualul sediu al Băncii Naționale Române filiala Constanța, din Piața Independenței (Ovidiu)