MINAC: 20 noiembrie. Două inscripții de la Tomis – Epifania și micul Lilas

Astăzi continuăm calendarul istoric cu prezentarea a două inscripții funerare deosebite, care se află pe mica alee ce duce din Piața Ovidiu la Edificiul Roman cu Mozaic. Primul artefact este cel al unei doamne din înalta societate tomitană. Multe femei ale Tomisului antic au rămas în istoria locului grație acțiunilor lor de binefacere și a modului în care au contribuit la viața și dezvoltarea cetății. Este și cazul acestei Epifania, care a trăit în sec.II-III p.Chr.
Din inscripția sa funerară, scrisă în limba greacă, aflăm că era născută în Grecia, din mamă ateniană și tată din Hermione, oraș din sudul provinciei elene Argolis. A avut o viață plină de aventură, cel puțin un timp: “Am văzut multe ținuturi și am plutit pe tot întinsul mării, căci îmi erau armatori și tatăl și soțul, pe care, după moarte, i-am așezat, cu mâini curate, în mormânt. Cu adevărat fericită îmi era înainte viața”. Potrivit epigrafiștilor care au studiat inscripția, moartea prematură a celor doi bărbați din viața Epifaniei ar fi putut fi provocată de pirații care bântuiau în acele vremuri coastele Pontului Euxin și ale Mediteranei.
După dubla tragedie, Epifania s-a stabilit la Tomis și s-a implicat în binefacerea sărmanilor: “…m-am născut între muze și m-am împărtășit din bunurile înțelepciunii. Ca femeie, unor femei am dat mult ajutor soțiilor părăsite, stăpânită fiind de sentimente pioase. De asemenea, am ajutat mult pe cea reținută pe patul de suferință…”.
Ce se mai cunoaște este faptul că la Tomis, Epifania și-a refăcut viața, căsătorindu-se cu un bărbat născut în Ancyra (astăzi Ankara, Turcia) și care i-a supraviețuit: “Hermogenes, ancyrianul și tomitanul, din tribul Oinopes, plin de recunoștință față de soția sa, a consacrat acest monument, ca amintire.”
Numele grecesc Epifania vine din termenul epifanie care reprezintă o revelație a unei realități sacre sau a unei lumi mistice.
Nu departe de inscripția Epifaniei, pe aceeași alee, se află monumentul funerar închinat unui copil…Altarele funerare de la Tomis fac adesea referire la soartă și la faptul că aceasta nu poate fi nicidecum știută sau schimbată de către muritori. Este și cazul frumoasei stele funerare (probabil din sec.IV p.Chr.) dedicată copilului Lilas, de către tatăl său Bassianus. În relief, copilul este reprezentat alături de părinții săi. Este o epigramă sub formă de dialog: trei versuri îi aparțin copilului defunct, trei părintelui îndurerat, iar ultimul fragment este salutul către trecători. Textul ne spune următoarele:
“Amintire. Nimic nu depinde de oameni, toate se învârtesc sub puterea destinului. Căci și eu m-am străduit să îmi cresc un copil și să îl îndrum spre realizarea speranțelor. Dar voinței mele i-a luat-o înainte hotărârea destinului, prin acest mormânt.”
După cum e hotărârea destinului, dragii mei, mi-am plătit soarta ce era cuvenită înainte de a ajunge la vârsta maturității și a intra în rândul bărbaților. Fiind eu copil, mic și tânăr, mă numeam Lilas.”
„Căruia i-am ridicat acest mormânt, așa cum trebuia, eu Bassianus, tatăl, împreună cu soția mea Ianuaria, cea prea mult înlăcrimată, jelind împreună nașterea fără suferință a copilului. Salutare, trecătorule, și iarăși sănătate pentru ceilalți”
Pierderea lui Lilas a fost, categoric, o tragedie. Se întâmpla însă într-o perioadă în care mortalitatea infantilă era extrem de mare din cauza numeroaselor epidemii și boli existente. Procentul copiilor ce ajungeau la maturitate era unul mic iar media speranței de viață la adulți nu depășea 35-40 de ani. Cu toate acestea, aceste texte milenare se încheie mereu în notă optimistă, fiind un îndemn adresat trecătorilor să trăiască cu intensitate, atât timp cât destinul le oferă…
Reclama zilei – Tineri, bătrâni, femei și bărbați! Dqcă vreți să întineriți, beți numai Vin Vârtos de la Restaurant Capato, strada Tomis no.11, colț cu Mircea, unde se găsesc și cele mai variate preparații de pescărie, care au făcut ca ani de zile reputația acestui local să rămână neștirbită. Prețuri moderate. Curățenie ireproșabilă! (1924)



