MINAC: 12 iunie – O plajă disputată între pescari și iubitorii băilor de mare
În vara anului 1927, pentru mulți dintre constănțeni o deplasare la plajă în Mamaia era un adevărat lux. Drumul dura două ore, iar un bilet de tren costa 30 de lei, după cum aflăm din amplul articol publicat în ediția din 12 iunie a ziarului „Dobrogea Jună”, intitulat „Băile de mare din oraș”.
Doritori de o baie în mare erau numeroși, însă cei mai mulți căutau un loc în apropiere, unde „să-și facă baia zilnică la repezeală, fie dimineața înainte de a merge la ocupațiune, fie în timpul prânzului și mai ales pe un preț derizoriu”. În acest context, vicepreședintele Asociației Comercianților de Cereale, I. Xantopol, descris drept „un distins cetățean al orașului nostru”, a propus amenajarea unei plaje în oraș, destinate, pe timpul verii, negustorilor și funcționarilor locali. Cea mai potrivită opțiune era considerată plaja Duduia – actuala zonă a portului turistic Tomis, cunoscut în odinioară și sub numele de Golful Pescarilor.
Redăm, în rândurile următoare, situația plajei Duduia așa cum este descrisă în articolul menționat, text care păstrează autenticitatea faptelor relatate, precum și culoarea și expresivitatea limbajului gazetăresc interbelic:
„Dintre acestea cea mai accesibilă este plaja „Duduia”, unde și anul trecut au fost instalate cabine, iar locul de baie era așa de îngrijit încât îți făcea plăcere să vii acolo. Astăzi nu ai în oraș decât plaja „Trei papuci”, departe de Tataia – plaje la care cu greu ar putea scoborâ și urca chiar un alpinist încercat. Coborâșul mai merge, dar urcușul este ceva aproape imposibil de realizat. Edilii noștri, cari au dat dovadă că poartă o dragoste deosebită pentru interesele publice ale cetățenilor, au priceput această lacună și au hotărât ca banda de pescari ce s-a aciuat la Duduia să fie evacuată. D. ajutor de primar Rizescu – mai activ – a și procedat la dărâmarea barăcilor (boala lui) pe care fără autorizarea nimănui, pescarii le construiseră acolo. Până aici toate bune și mai ales hotărârea municipiului pentru care nu găsim cuvinte de laudă mai ales că izgonindu-se de acolo pescarii, s-ar fi asanat cartierul întreg, care astăzi pute de la distanță, constituind un indescriptibil focar de infecție pentru că tot malul mărei din acest loc, atât de curat vara trecută, a fost din nou transformat în rampă de gunoi. Banda de vagabonzi și pescari, care s-a instalat acolo, fără să întrebe pe nimeni, nu vrea să respecte hotărârea comunei. Ei nu vor să părăsească plaja (care este proprietatea municipiului) pentru că acea plaje fiind sitută în spatele restaurantelor din centru, transportul peștelui se poate face ușor pe ascuns, parcurgându-se un drum scurt și trăgându-se chiulul statului. Am căutat să pătrund care este motivul ce face pe pescari să se încăpățâneze a se răsvrâi contra deciziei comunale și am aflat că cei ce-i îndeamnă la această răsvrâtire sunt chiar funcționarii de la revizoratul pescarilor, slujbași cari cred că au și ei interese comune cu pescarii contrabandiști. Ori cari ar fi interesele cinstite sau necinstite ale pescarilor și protectorilor lor dubioși, nevoile higienice ale populațiunei unui întreg oraș nu trebuie să fie neglijate tocmai de cei ce au menirea de a le proetja și în numele acestei populațiuni cerem să se redea scăldătorilor plaja „Duduia”, pe care pescarii au ocupat-o fără nici un drept”.
Reclama zilei: „Ochelari de soare – Nu cumpărați ori ce fel de ochelari care strică vederea, ci numai din aceia centrați și controlați la fabrica de ochelari P. Șapira – Furnisor al Curței Regale”.
Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală
