A rezistat războaielor, schimbărilor de regim și trecerii timpului. Astăzi însă, clădirea fostei școli grecești, unul dintre cele mai valoroase monumente din zona peninsulară a Constanței, disputată de comunitatea elenă de-a lungul anilor, se luptă cu degradarea. Din 2020, după ce a fost retrocedată oficial comunității se caută o soluție pentru salvarea clădirii, iar speranța este ca, după aprobarea noului PUZ al zonei peninsulare, aceasta să fie închiriată, iar cei care o vor folosi să o restaureze înainte ca istoria ei să se piardă.
Fosta școală grecească, 160 de ani de istorie transformați în ruină! Se așteaptă un investitor care să o reabiliteze
Ridicată în anul 1867, pe strada Karatzali, fosta școală grecească, întinsă pe un teren de 1.500 mp, reprezintă una dintre clădirile care au scris istoria multiculturală a Constanței. Timp de zeci de ani, aici au învățat sute de copii, iar instituția era recunoscută inclusiv de statul elen. După naționalizarea din 1948, clădirea a devenit Școala Generală nr. 2 și a continuat să fie un spațiu al educației până în anul 2017, după care comunitatea elenă a cerut-o înapoi. Astăzi, liniștea a luat locul copiilor, iar în spatele fațadei cu elemente neoclasice, timpul și lipsa investițiilor și-au pus amprenta.
Parchetul, caloriferele, țevile și mobilierul au dispărut
Situația din interiorul clădirii este dezastruoasă. Parchetul, caloriferele, țevile și mobilierul au dispărut sau au fost distruse. La începutul lui 2020, după ani de dispute, Comunitatea Elenă Elpis a intrat în posesia actelor oficiale prin care clădirea Școlii generale nr. 2 Constanţa – Școala Greacă – a fost retrocedată comunităţii, însă fără un plan concret de salvare, deși încercări au fost. În 2021, comunitatea elenă anunța un parteneriat cu o fundație turcă pentru deschiderea unei școli internaționale. Investiția de 1,5 milioane de euro urma să redea clădirii scopul inițial, cu predare în limba engleză și opțional limba greacă, dar proiectul nu a văzut lumina zilei.
„Ei în final au dorit să-și facă o altă clădire nouă, au mai fost și alte școli private și chiar am făcut cu una un contract de închiriere pe o perioadă mai lungă de timp, le-am pus la dispoziție tot ce au dorit au spus da ne angajăm să începem investiția până la urmă s-au răzgândit și au făcut și ei o școală nouă. Noi am făcut deja două studii geotehnice și alte studii, școala necesită minim un milion de euro pentru a fi adusă la un nivel care să poată funcționa ca și școală, comunitatea nu dispune de această sumă, noi suntem un ONG ne autofinanțăm, așadar căutăm soluții. Nu am preluat școala și ne uităm la ea, nu, căutăm un investitor pe diverse căi”, a transmis dr. Mihnea Hagiu, vicepreședintele Comunității Elene „Elpis” Constanța.
Deocamdată, viitorul acestei clădiri depinde de aprobarea noului PUZ al zonei peninsulare. Abia apoi va putea fi închiriată.
Există deja interes din partea unor investitori care ar dori să amenajeze aici policlinici, cabinete medicale sau spații de birouri, spun reprezentații comunității. Condiția impusă de proprietar este una clară: viitorii chiriași vor suporta costurile reabilitării clădirii.
„Momentan clădirea nu poate funcționa decât ca unitate de învățământ. Dacă putem extinde PUZ-ul și înțeleg că deja se lucrează la el, noi am trecut acolo mai multe categorii de destinații astfel încât un eventual investitor să poată să o închirieze, să o reabiliteze și să o folosească. Chiar acum două luni a venit o școală privată care ar fi dorit să închirieze, dar după ce și-au făcut propriile calcule au anunțat că nu doresc să se implice”, explică dr. Mihnea Hagiu, vicepreședintele Comunității Elene „Elpis” Constanța.
Reprezentanții Comunității Elene spun că nu iau în calcul vânzarea imobilului, chiar dacă au primit astfel de solicitări. Scopul este păstrarea clădirii în patrimoniul comunității și readucerea ei la viață. Până atunci însă, privim cum se degradează. Iar pentru un monument care păstrează aproape 160 de ani din istoria Constanței, timpul nu mai înseamnă doar trecerea anilor, ci riscul ca o parte din memoria orașului să se piardă înainte ca lucrările de restaurare să înceapă.
