Înainte să ajungă în vitrinele Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, multe dintre obiectele de patrimoniu au fost doar o mulțime de fragmente scoase din pământ. În Laboratorul de Restaurare – Conservare, un spațiu mai puțin cunoscut publicului, specialiștii reconstruiesc cu răbdare istoria, transformând cioburi de ceramică, fragmente de sticlă și obiecte metalice corodate în exponate valoroase.
Laboratorul funcționează din 1974 și este unul dintre cele mai importante din țară. Aici ajung artefactele descoperite în siturile arheologice din Dobrogea, iar fiecare dintre ele trece printr-un proces complex de restaurare înainte de a putea fi admirat de vizitatori.
Fiecare obiect începe ca un puzzle
O amforă întreagă sau un vas antic expus într-o vitrină pare să fi învins timpul. În realitate, cele mai multe dintre aceste piese sunt descoperite sparte în zeci sau chiar sute de fragmente, după sute ori mii de ani petrecuți sub pământ. Restaurarea începe cu spălarea și tratarea fiecărui fragment, urmate de identificarea și lipirea acestora.
„Obiectul este spălat, tratat chimic, uscat și neutralizat. Apoi începe reconstituirea, fragmentele sunt lipite, iar zonele lipsă sunt completate cu ipsos, după realizarea unui mulaj, și apoi finisate”, explică Doina Constantin, expert restaurator ceramică și metal.
Fără fotografii sau modele după care să lucreze, restauratorii reconstituie fiecare obiect asemenea unui puzzle uriaș.
„Materialul ceramic este sortat, apoi identificăm cioburile care se potrivesc. Când avem suficiente fragmente ale aceluiași vas, începem lipirea lor cu poliacetat de vinil”, spune restauratorul Nicoleta Adochiței.
Reguli stricte pentru restaurarea obiectelor
Și obiectele din sticlă necesită un proces minuțios. Unele pot fi refăcute aproape integral, însă altele rămân doar fragmente, deoarece restaurarea respectă reguli stricte.
„Există vase care se întregesc și altele care rămân doar în fragmente. Ele vin direct din pământ, sunt curățate mecanic și chimic, apoi lipite. Pentru completarea finală trebuie să existe cel puțin 50% din obiectul original”, explică restauratorul Laura Maria Vasilache.
Specialiștii spun că restaurarea nu înseamnă doar lipirea cioburilor. Rolul lor este și acela de a opri degradarea materialelor și de a păstra cât mai mult din autenticitatea fiecărei piese.
„Este o muncă frumoasă, dar care necesită foarte multă răbdare. Unele ceramici sunt extrem de friabile și au nevoie de tratamente speciale încă din momentul în care sunt scoase din pământ”, afirmă expertul restaurator Valentina Luiza Ionescu.
Obiectele din metal ajung acoperite de pământ și rugină
În laborator sunt restaurate și obiecte din metal, care ajung acoperite de depuneri și puternic afectate de coroziune.
„Ele ajung pline de pământ, oxidate, iar noi trebuie să le curățăm și să le trecem printr-un proces de restaurare pentru a le aduce cât mai aproape de forma lor inițială”, spune restauratorul Vlăduț Marian Moraru.
Munca nevăzută din spatele fiecărui exponat
Deși activitatea restauratorilor se desfășoară departe de ochii publicului, fără munca lor multe dintre artefactele descoperite în Dobrogea nu ar mai putea fi expuse niciodată.
În spatele fiecărei amfore, al fiecărui vas din sticlă sau al fiecărei podoabe antice admirate de vizitatori se ascund ore, zile și uneori luni întregi de muncă migăloasă. În laboratorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, trecutul nu este doar conservat, ci reconstruit milimetru cu milimetru, pentru ca istoria Dobrogei să poată fi transmisă generațiilor viitoare.
