Educație/CulturaSocial/Economic

ÎNAPOI ÎN CASA ALLEON! INCURSIUNI PRINTRE AMINTIRILE UNEI FOSTE LOCATARE

După ani în care a stat mai mult închisă privirilor și a fost lăsată în umbra timpului, una dintre cele mai spectaculoase clădiri din centrul vechi al Constanței și-a deschis porțile. Casa Alleon a putut fi vizitată în cadrul unui eveniment dedicat patrimoniului și memoriei orașului. Printre cei care au pășit din nou în clădire s-a numărat și Luminița Horobăț, fostă profesoară de informatică și fostă locatară, pentru care casa nu înseamnă doar arhitectură, ci și amintiri de familie.

Casa Alleon, cunoscută și drept Casa de Piatră, a redevenit, pentru câteva ore, parte din viața orașului.

Strada C.A. Rosetti a fost transformată într-un spațiu pietonal, iar constănțenii au avut ocazia să treacă dincolo de porțile monumentului istoric și să descopere o parte din interiorul unei clădiri care, de-a lungul timpului, a avut mai multe destinații. Casa a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru bancherul Jean Gérard Alleon și este una dintre clădirile reprezentative pentru arhitectura vechii Constanțe.

Este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, la adresa C.A. Rosetti numărul 7.

De-a lungul deceniilor, imobilul a trecut prin mai multe transformări. A fost sediu de instituții, cămin de nefamiliști, hotel și chiar a găzduit o instanță de judecată. Pentru unii dintre cei care au intrat în Casa Alleon, vizita nu a fost doar o incursiune în istorie. A fost o întoarcere într-un loc în care au trăit. Luminița Horobăț este fostă profesoară de informatică și mai bine de 12 ani a locuit aici. A pășit din nou în casa în care și-a petrecut o parte din viață și și-a amintit cum arăta imobilul atunci când aici oamenii își duceau viața de zi cu zi.

„Am stat aici de când m-am născut din 1964 și până în 1976 și am stat acolo unde se văd cele două geamuri era sufrageria și alături era bucătăria. Era casă naționalizată, stăteam în apartament cu o fostă profesoară de română, pensionară, doamna Luscană care mi-a fost ca o a doua mamă, am învățat de la ea foarte multe”, povestește Luminița Horobăț, fostă locatară a casei Alleon.

Povestea ei, ca și a altor locatari, este poate, cea mai importantă parte din istoria acestei clădiri. Iar Casa Alleon are încă multe astfel de povești ascunse între zidurile sale.

„Îmi amintesc de domnișoara Iliade, stătea la etajul unu, pe partea cealaltă. Ea a fost profesoară de sport, iar pe vremuri a fost domnișoară la Balgic, domnișoară de onoare cu regina Maria. Pentru că era frumoasă, era deșeaptă, știa mai multe limbi străine. Și eram fascinată de lucrurile ei. Deci eu, când mă duceam la ea, în vizită, o puneam să-mi deschidă dulapul, avea numai dantelării, perle originale, aur. Mă servea cu ceai, avea un samovar de argint. Nu stăteai la masa oricum, te așezai frumos la masă și te servea, așa, în ceșcuțe. Era un întreg tabiet”, își amintește cadrul didactic ieșit acum la pensie.  

De această dată, însă, monumentul a fost redat comunității printr-un eveniment care a pus patrimoniul în centrul atenției. În interiorul casei au fost organizate expoziții de fotografie și poezie, iar în exterior, în fața clădirii, a fost amenajat un cinematograf în aer liber. Deschiderea temporară a Casei Alleon a readus în atenție și o întrebare importantă: ce se întâmplă cu monumentele istorice ale Constanței după ce evenimentele se termină și porțile se închid din nou?

Eu când am intrat aici, când am pășit după atâția ani, mi-am adus aminte de copilăria mea, în față era un parc, în fața casei era un leagăn, pomi, foarte frumos era. Iar când am intrat acum, parcă s-au dus ani înapoi, cumva. Și vedeam personajele care au fost cândva în viața mea și care din păcate nu mai sunt. Iar pe strada asta, CA Rosetii numărul șapte era locul nostrum de joacă, al copiilor”, rememorează femeia.

Pentru o seară, Casa de Piatră nu a mai fost doar un monument privit din stradă. A fost din nou un loc în care oamenii au intrat, au ascultat povești și și-au amintit de Constanța de altădată.

 

Related Articles

Back to top button